Un motiv de bucurie

edit iulie 2010:  au fost peste 60 de comentarii la articol,unele de bine,altele foarte urite. La un moment dat au disparut, acum incep sa se publice din nou mesaje lipsite de bun-simt sub asa-zisa mea semnatura. Nu ma intereseaza cine face aceste lucruri, tin sa precizez pentru cititorii blogului meu ca nu ma cobor la nivelul acelor persoane,si ca orice comentariu de la acel articol publicat  sub semnatura mamistef sau Stefana sau Stefana Budeanu NU imi apartine, precum nici alte mesaje posibil favorabile mie NU sunt scrise de mine.


http://www.evz.ro/detalii/stiri/violonista-care-face-torturi-unicat-893793.html

articolul intreg:

Violonista care face torturi unicat

Autor:  Maria Craus

"Violonistă la Opera Naţională Română din Iaşi, Ştefana Budeanu şi-a descoperit în timpul concediului de creştere a copilului talentul de cofetar. În bucătărie se simte la fel de bine ca pe scenă, iar din mâinile ei ies cele mai arătoase torturi de casă, devenite adevărate personaje pe blogul personal.

Sursa: Maria Craus

„Mamistef”, aşa cum este cunoscută în lumea virtuală, a copt şi a decorat, în ultimul an, sute de torturi pentru copiii tinerilor mămici care se specializează într-ale bucătăriei navigând pe internet. Aprecierile primite au motivat-o să-şi îmbunătăţească contiuu reţetele pentru blaturi şi creme.
Torturile ei acoperite cu pastă de zahăr sunt adevărate opere de artă, lucrate în cel mai mic detaliu, după gustul sărbătoritului sau după indicaţiile rudelor care doresc să-i facă acestuia o surpriză.
Vedete pe blog
Priceperea lui Mamistef în materie de torturi a fost pusă până acum la încercare de nenumăraţi prichindei, care i-au cerut să le facă tortul după o temă dată, ca la compuneri. Pentru a-i împăca pe fiecare, Ştefana s-a apucat să se joace cu tehnicile de decorare, cu formele şi culorile, mai ceva ca un maestru cofetar. Fiecare tort a fost botezat şi „cocoţat” pe blog, pentru posteritate, apoi livrat pofticioşilor pentru care a fost creat.

„Torturile mele se remarcă prin originalitate, le fac de plăcere. Prefer ca prietenii să îmi ceară să le fac un tort anume, să-mi dea o temă fixă. Au fost însă şi cazuri unde am avut libertate deplină de ornare. Niciun tort nu seamănă cu altul, doar dacă aşa mi se cere. În general fiecare caută să aibă un tort  aparte, care să îl reprezinte. Am avut şi provocări, prin ceea ce îmi cer copiii imi dau seama şi cât de schimbaţi sunt ei faţă de cum eram noi la vârsta lor”, a declarat Ştefana Budeanu.
„M-am documentat”
Încrezători în puterile fantastice ale lui Mamistef, puştii şi-au dorit la petrecerile lor torturi cu personaje din desene sau din poveşti, diverse animăluţe, obiecte zburătoare sau torturi cu imaginea „Google” ori în formă de laptop.
Violonista-cofetar a experimentat şi torturile personalizate după profesia sărbătoritului, cum ar fi „Tortul „avocăţesc”, cu balanţa justiţiei desenată pe el sau în formă de carte cu un articol de lege înscris.
„Fac torturile în funcţie de ce vrea omul, găsesc eu o soluţie să le realizez, sunt relaxată. Am emoţii când îmi cer să fac anumite personaje din desene animate pentru că trebuie să semene foarte bine. O fetiţă de zece ani a cerut tort cu Angelina Ballerina, nu ştiam cum arată personajul, dar m-am documentat şi m-am achitat de sarcină. Pentru un copil de doi ani am făcut tort cu „Symfollies” pentru că îi plăceau foarte mult aceste desene, apoi pentru un altul tort cu „Oiţa Timmy” sau „Fulger Mc Queen”. Am avut şi un tort în formă de cască de pompier, pentru o fetiţă al cărei tată e pompier, şi am făcut şi copia la indigo, în miniatură, a unui avion „Stearman E- 75”, pentru un puşti pasionat de aeromodelism”, îşi aminteşte Ştefana.
O „carte de vizită” neobișnuită
În urmă cu aproximativ doi ani, violonista Ştefana Budeanu şi-a luat o pauză de la muncă pentru a fi alături de fetiţa sa care tocmai se născuse. S-a decis să pună vioara şi arcuşul la păstrare pentru o vreme şi a prins gustul de a sta prin bucătărie pentru a le pregăti surprize celor dragi.
„Ştiam o reţetă de tort diplomat pe care o făceam la toate zilele importante. Am descoperit apoi pasta de zahăr, un fel de marţipan de casă şi am început să fac cât mai multe torturi. Pentru o rudă care avea o petrecere m-am avântat să fac un tort etajat cu ciocolată, pentru vreo 60 de persoane, dacă ratam le stricam petrecerea. Apoi au venit alte şi alte torturi. Mămica unor gemeni mi-a trimis pozele cu reacţia copiilor de la grădiniţă când au văzut torturile, erau vrăjiţi, îmi venea să plâng pur şi simplu. Am avut surpriza să mă sune şi soprana Cellia Costea şi să mă roage să accept să îi fac un tort. Pentru mine a fost ceva incredibil, eu sunt o femeie obişnuită, am spus „Uau!!!”. Cel mai mare tort pe care l-am făcut, unul de 9,2 kilograme, a mers la nişte prieteni din Piatra Neamţ, la un botez, tortul „Curcubeu”. Tortul meu „Peşte” a fost dus la Brăila de o cunoştinţă, iar tortul „Maşinuţă” a ajuns la un copil din Vaslui”, îşi aminteşte Ştefana.
În bucătărie are puse pe căprării ustensilele pentru torturi, mare parte din ele trimise de o prietenă din America: coloranţi şi carioci alimentare, pensule, forme cu diverse figurine, cu litere şi cifre, unelte de modelat şi aditivi folosiţi doar în caz de forţă majoră, pentru ornamentele necomestibile.
„Bănuiesc că această pasiune pentru torturi ţine de latura mea artistică. Când eram mică îmi plăcea foarte mult să desenez, iar acum am ocazia să experimentez”, spune Ştefana.
Cei care au gustat torturile ei, sub rezerva milei de a sacrifica aşa opere de artă, i-au sugerat să îşi deschidă o cofetărie. Mamistef mărturiseşte însă că va continua să facă torturi din plăcere, ca pe un hobby, iar de va fi posibil cândva să bucure cât mai multă lume cu munca ei, o va face cu drag, în paralel cu jobul care îi este prima dragoste, vioara. "

Acuma ce pot sa spun,sunt mindra,flatata si impresionata.Observ inevitabil citeva exagerari specific jurnalistice :P In acelasi timp vreau sa subliniez inca o data ca in blogosfera se gasesc bloguri minunate,ale unor fete extrem de talentate si de daruite pasiunii lor,pe care le admir din tot sufletul si consider ca acest articol venit din senin pentru mine este si ca o recunoastere a meritelor si talentelor tuturor fetelor dragi si talentate(cum imi place mie sa va spun,prietene dragi creatoare de torturi).Va dedic si voua acest articol,care probabil peste doua saptamini va fi deja uitat.Insa aprecierea si admiratia mea fatza de cele de la care am invatat este nemarginita.